Într-o seară de noiembrie urâtă, rece, gri, bacoviană într-un cuvânt, ne părăsea cel care a fost un monument al artei teatrale şi cinematografice, Gheorghe Dinică.

Era în anul 2009.

S-a născut în cartierul Giuleşti, din Capitală, şi a fost pe cât de mare actor, pe atât de mare rapidist. L-a legat, însă, o prietenie uriaşă de Gicu Dobrin şi chiar spunea, la căpătâiul Prinţului din Trivale, că atunci când FC Argeş juca cu Rapid, ţinea doar cu Dobrin.

A copilărit la Merişani, în Argeş, tatăl său fiind originar din comună, dar la finalul vieţii se mutase la Bughea de Jos, lângă Câmpulung, unde-şi cumpărase o casă şi ducea un trai liniştit, retras, alături de soţia sa Georgeta, atunci când mai izbutea să părăsească tumultul prăfuit al Capitalei.

În memoria marelui lor consătean, copiii de la şcoala gimneazială din satul Bughea de Jos organizează anual un festival de teatru care poartă numele ilustrului actor.

Întocmai ca marele actor francez Alain Delon, Gheorghe Dinică a refuzat să joace în producţii cinematografice produse în SUA, deşi i s-a propus, în repetate rânduri, acest lucru.

A scris, însă, istorie în cinematografia şi în teatrul românesc, pe scenele de la „Bulandra” ori de la „Naţionalul” bucureştean, ori în producţii memorabile gen „Un comisar acuză”, „Revanşa”, „Zidul”, „Străinul”, „Prin cenuşa imperiului” şi multe, multe altele.

A primit, de-a lungul carierei, o sumedenie de premii. Zeci, dacă nu sute. A fost distins şi cu titlul de Cetăţean de Onoare al Argeşului şi Muscelului, în 2007, cu doi ani înainte de moarte.

A murit la Spitalul Floreasca din capitală, răpus de un stop cardiac şi a fost înhumat la cimitirul Bellu din Capitală. Aleea unde e mormântul lui Gheorghe Dinică îi poartă numele, în semn de omagiu.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here