„Republica Democratică Moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric şi a dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-şi hotărască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama sa România”.

Rândurile de mai sus reprezintă un fragment din Declaraţia de Unire a Sfatului Ţării (Parlamentul, cum am spune acum) de la Chişinău, datată 27 martie (9 aprilie, după calendarul vechi) 1918.

Basarabia a fost prima provincie, dintre toate provinciile româneşti de când lumea, care s-a unit cu Ţara-Mamă, deschizând drumul a ceea ce a devenit apoi Marea Unire de la 1918.

Acum patru ani, la 27 martie 2017, preşedintele Klaus Iohannis a promulgat Legea nr. 36, care stabileşte că 27 martie, aniversarea Zilei Unirii Basarabiei cu România, devine zi de sărbătoare naţională.

După numai 22 de ani, imperiul sovietic a smuls din nou Basarabia din trupul Ţării, iar azi Basarabia e ţară de sine-stătătoare, Republica Moldova.

Actul Unirii Basarabiei cu România, de acum 103 ani

O ţară care, după denunţarea de către întreaga lume civilizată a pactului Ribbentrop-Molotov, nici nu ar mai fi trebuit să existe (aşa cum nici RDG nu mai există), fiind vorba de un teritoriu dintotdeauna românesc.

Republica Moldova există, însă, dar numai pământul a rămas românesc. Populaţia e un amestec de români (sub o treime se declară aşa, spun statisticile moldoveneşti), de români rusificaţi, de ruşi, ucraineni, găgăuzi etc.

Moldovenii de azi nu-şi mai doresc decât în mică măsură unirea cu România, preferă rublele în locul leilor şi e greu de crezut, cel puţin azi, în 2021, că Moldova va reveni prea curând acolo unde-i este locul, între hotarele României.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here