Într-o zi de 10 Mai, acum 155, Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen a depus jurământul de credinţă faţă de ţară şi popor şi fost încoronat ca principe al României.

15 ani mai târziu, în 1881, tot într-o zi de 10 Mai, principele Carol devenea primul Rege al României.

„Cu mândrie primesc aceasta coroană, care a fost facută din metalul unui tun stropit cu sângele eroilor noştri (războiul de independenţă abia se încheiase – n.r.) şi care a fost sfinţită de biserică. O primesc ca simbol al independenţei şi puterii României”, spunea atunci proaspătul monarh.

Până în 1947, după instaurarea de facto a Puterii comuniste la Bucureşti, 10 Mai a fost nu doar Zi a Regalităţii, ci şi Ziua Naţională a României. După care a urmat ceea ce ştim cu toţii: abdicarea ultimului Rege, Mihai I şi intrarea României în sfera de influenţă sovietică, cu toate nenorocirile ştiute deja.

Radu Rizescu este preşedintele Partidului Naţional Ţărănesc Maniu-Mihalache (partid continuator al idealurilor vechiului PNŢ), partid de sorginte monarhistă de la bun început.

Iată cum a sintetizat dl Rizescu traiectul Regalităţii după 1947:

„Forma de stat a țării a fost schimbată cu forța de dictatura comunistă, marionetă a Rusiei sovietice. Tradiția României este distrusă în mod brutal după un îndelungat atac căruia i-au căzut victime pe rând elitele politice, economice și culturale și biserica greco-catolică (scoasă în afara legii în decembrie 1948 – n.r.) ai căror reprezentanți de frunte vor fi decimați în închisori, iar supraviețuitorii persecutați fără milă vreme de patruzeci de ani, împreună cu întregul popor, privați de drepturi și libertăți și făcând față pervertirii valorilor morale impuse de sistemul ticălos impus de tancurile sovietice.

Privit ca o amenințare de prim ordin de moștenitorii securității și ai regimului comunist, Regele României a fost împiedicat în mod constant să revină în țară, denigrat și ținut departe de poporul asupra căruia ar fi trebuit să domnească.

Susținătorii fideli au fost infiltrați și dezbinați, iar în ultimii ani personalitatea Regelui a fost menționată și „omagiată” în diverse ocazii fără rușine tocmai de cei care l-au prigonit, izolat și persecutat. „Monarhiștii republicani” au incercat să ducă în derizoriu prestigiul acestei instituții, pe care nu o înțeleg și nu o respectă, dar doresc să si-o subordoneze”.

Azi, la aproape trei sferturi de veac de la abdicarea ultimului Rege, Mihai I, monarhia are încă susţinătorii săi, deloc puţini. Problema revenirii României la monarhie (printr-un referendum prin care românii să fie consultaţi) nu s-a pus, însă, deloc în mod organizat, serios, nici chiar după 1989.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here